UE se concentrează pe GNL din SUA pe măsură ce achizițiile de gaze din Rusia scad

În ultimii ani, Uniunea Europeană a lucrat pentru a-și diversifica sursele de energie și a reduce dependența de gazul rusesc. Această schimbare de strategie a fost determinată de o serie de factori, inclusiv preocupările legate de tensiunile geopolitice și dorința de a reduce emisiile de carbon. Ca parte a acestui efort, UE apelează din ce în ce mai mult la Statele Unite pentru gaz natural lichefiat (GNL).

Utilizarea GNL a crescut rapid în ultimii ani, deoarece progresele tehnologice au făcut ca transportul gazului pe distanțe lungi să fie mai ușor și mai rentabil. GNL este gaz natural care a fost răcit la stare lichidă, ceea ce îi reduce volumul cu un factor de 600. Acest lucru îl face mult mai ușor de transportat și depozitat, deoarece poate fi expediat în cisterne mari și depozitat în rezervoare relativ mici.

Unul dintre principalele avantaje ale GNL este că poate fi obținut dintr-o mare varietate de locații. Spre deosebire de gazul tradițional, care este limitat de geografie, GNL poate fi produs oriunde și expediat în orice locație cu un port. Acest lucru îl face o opțiune atractivă pentru țările care doresc să își diversifice aprovizionarea cu energie.

Pentru Uniunea Europeană, trecerea către US LNG are implicații semnificative. Din punct de vedere istoric, Rusia a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE, reprezentând aproximativ 40% din totalul importurilor. Cu toate acestea, preocupările legate de influența politică și economică a Rusiei au determinat multe țări din UE să caute surse alternative de gaz.

Statele Unite au devenit un jucător-cheie pe această piață, datorită aprovizionării sale abundente de gaze naturale și a capacității sale în creștere de export de GNL. În 2020, SUA au fost al treilea cel mai mare furnizor de GNL către UE, după Qatar și Rusia. Cu toate acestea, este de așteptat să se schimbe în următorii ani, pe măsură ce exporturile din SUA continuă să crească.

Unul dintre principalii factori ai acestei creșteri este finalizarea noilor facilități de export de GNL în SUA. În ultimii ani, au apărut mai multe facilități noi, inclusiv terminalul Sabine Pass din Louisiana și terminalul Cove Point din Maryland. Aceste instalații au crescut semnificativ capacitatea de export din SUA, facilitând vânzarea GNL pe piețele de peste mări pentru companiile americane. 

Un alt factor care determină trecerea către US GNL este competitivitatea în creștere a prețurilor gazelor americane. Datorită progreselor tehnologiei de foraj, producția de gaze naturale în SUA a crescut în ultimii ani, scăzând prețurile și făcând gazul american mai atractiv pentru cumpărătorii de peste mări. Drept urmare, multe țări UE apelează acum la US LNG ca o modalitate de a-și reduce dependența de gazul rusesc, asigurând în același timp o aprovizionare fiabilă cu energie la prețuri accesibile.

În general, trecerea către US LNG reprezintă o schimbare semnificativă pe piața globală a energiei. Pe măsură ce tot mai multe țări apelează la GNL ca o modalitate de a-și diversifica sursele de energie, este probabil că cererea pentru acest combustibil va continua să crească. Acest lucru are implicații importante atât pentru producătorii, cât și pentru consumatorii de gaze naturale, precum și pentru economia globală mai largă.

În concluzie, în timp ce dependența Uniunii Europene de gazul rusesc poate fi în scădere, nevoia de energie fiabilă și accesibilă rămâne la fel de puternică ca întotdeauna. Îndreptându-se către US GNL, UE face un pas important în direcția diversificării aprovizionării cu energie și a asigurării că are acces la o sursă de încredere de combustibil pentru anii următori.